cumtrebuie 📝6
Fără jumătăți de măsură.
Acum două zile mi-a scris unul dintre profesorii cu care am lucrat la Universitatea de Vară Merito Bucovina/Proiectul Merito că va aplica la clasa pe care tocmai a preluat-o, a V-a B, una dintre ideile pe care le-am povestit eu acolo. Așa că acest număr, deși trebuia să fie despre altceva, a devenit despre încercarea mea de a te convinge de puterea pe care o avem fiecare din noi ca să schimbăm lumea, dar fără clișee. Cu câte puțin. Ca o continuare la cumtrebuie 5, unde n-am detaliat prea mult ce s-a întâmplat la Merito.
Dacă nu faci parte din sistemul de educație s-ar putea să ți se pară că acest număr ar fi mult prea nișat pentru tine. Dar te rog, stai cu mine până la final.
Teacher Model Canvas
Asta am făcut la Merito. Am adaptat faimosul Business Model Canvas într-o structură de plan de acțiune pentru profesori și i-am rugat să se gândească la un subiect pe care vor și pot ei să-l dea mai departe colegilor lor din școala în care predau. Putea fi o metodă inovativă de aranjare a sălii, exerciții de spart gheața, modele de fișe de lucru, metode de gestionare a clasei, bune practici de evaluare, orice. Chiar orice. Orice știau ei că stăpânesc și că a dat roade. Ideea era scrisă sus, iar structura îi ajuta să facă concret un plan.
Dacă vreodată vrei să vin să fac un astfel de atelier și-n școala ta, scrie-mi pe loredanabertisan@gmail.com.
De ce am făcut asta? În sală erau cam 30 de profesori, care predau materii diverse. Ei s-au înscris la acea săptămână de ateliere dorindu-și să mai învețe ceva. Să mai facă un pas. Să vadă ceva altceva. Au acumulat competențe noi, au adunat idei, au făcut networking. Dar restul colegilor din școala lor? :) Îmi pare rău că nu am făcut o poză cu asta, dar la final i-am întrebat cam câți colegi și-au propus să fie expuși la mini-atelierul lor. Și am scris pe tablă numele profesorilor prezenți la Merito și cu + numărul estimat de fiecare dintre ei. Am avut și +3, și +5, și +30, și +tot colectivul.
Imaginați-vă ce schimbare se poate produce în școala aia când nu doar unul își face treaba excelent. Când sunt mai mulți care fac o treabă excelentă.
Sigur…
Suntem încă reticenți când vine vorba de dat mai departe ce știm.
Și pentru că nu stăm împreună, pierdem împreună.
Treaba asta cu schimbatul lumii nu necesită de fapt mari organizări de forțe. Necesită mai întâi de toate disponibilitate. Să-mi doresc. Nici nu contează dacă-i vorba despre un mare proiect (apropo, #noifacemunspital a ieșit mare tot din pași mici), sau despre ce pot să fac în pauza de masă, în cancelarie, la o cafea cu prietenii, o oră într-un weekend.
Dacă eu știu pentru mine este bine. Aduc valoare în comunitatea mea, cu siguranță. Dar dacă ce știu dau mai departe sincer și implicat, schimb idei, experiențe sau îi ajut pe alții să treacă mai ușor peste ceva este extraordinar.
Nu mă crezi? Hai să-ți spun cum m-am simțit mai puțin singură și mult mai puternică în călătoria noastră haisăfacemocasă, după ce am citit o postare scrisă de o femeie pe care o admir foarte tare - Cătălina, pe aceeași temă. Nu vă las postarea aici, nici vreun link că nu știu dacă ea își dorește asta, dar pot să vă spun că experiența ei împărtășită a contat și a ajutat. Și m-a trimis cu un pas mai aproape.
La fel cum a contat să merg în sala aia de la Merito și să dau lucruri pe care le știu. Dar să le dau complet, fără jumătăți de măsură, să le dau așa de-a gata și oamenii ăia să meargă cu ele și să facă bine pentru copiii noștri. Fără să mă tem că dacă-i învăț pe alții am eu de pierdut. Fără griji cu capra vecinului. Suntem, ca societate, reticenți când vine vorba de dat mai departe ce știm. De multe ori, în multe sisteme, asta vine din dorința de ați „securiza” scaunul. Dar pentru că nu stăm împreună, pierdem împreună. Câștigăm prea puțin cu atitudini de felul acesta. Pentru că noi la singular tot în lumi la plural ne învârtim.
Anul școlar/universitar 2023-2024
Te rugam mai sus să stai cu mine până la final. A reînceput școala și curând reîncepe și activitatea didactică din universități. Pe lângă asta, pe tot parcursul anului școlar sunt multe ocazii în care se organizează activități extra-curriculare.
Dar nu-i musai cadru organizat. Aud tot mai des, pe oriunde mă duc, că problemele din societatea noastră pornesc de la educație. De la sistemul de educație, de la lipsa de educație, de la faptul că nu se face X activitate, că există multă neștiință în toate ariile posibile și că se poate mult mai bine.
Îți propun: ce-ai putea tu să faci pentru comunitatea în care locuiești sau pentru comunitatea în care ai crescut dacă cumva ai plecat „de acasă”? Ce activitate ai putea organiza? La școală sau în afara ei? Pentru copii sau pentru adulți. Poate fi orice, de la ateliere, la activități fun, la întâlniri pentru conversații pe teme de interes. O oră sau o zi. Poți să le vorbești copiilor despre cum să gestioneze eșecul sau despre dream management-cum să viseze departe. Poți să-i înveți pe vârstnici ceva. Orice domeniu, orice idee. Ceva care să ne construiască împreună.
Ce-ai de dat mai departe ca să lași în urma ta o lume ceva mai bună? Dacă simți că te pot ajuta scrie-mi ca să facem planul împreună. M-aș bucura mult!
Și nu, te rog să nu înțelegi ce-am scris eu aici ca pe o obligație sau într-o cheie în care dacă nu schimbăm lumea nu suntem suficient, nu suntem valoroși. Nu-i vorba despre asta. Cum am citit la un moment dat într-o postare: în unele zile mutăm munți, în altele ne mutăm de pe pat pe canapea - ambele sunt necesare.
Cât despre lume, eu traduc expresiile „schimbăm lumea” sau „o lume mai bună” ca „adunăm cât mai mulți oameni mai bine (cu ei) și mai buni (în comunitate)”.
Cică toamna se culeg roadele. Dar eu nu-s fan convențional, așa că chiar cred că putem pune sămânța a ceva de pe acum.
🗓️Oportunități
Lideri pentru Justiție caută următorii juriști care să schimbe lumea. Poți aplica până pe 1 octombrie.
Profesorii de liceu se pot înscrie la cursurile CJI ca să devină formatori acreditați de educație media.
IQDigital are loc la Timișoara pe 5 octombrie. Știu că ediția de Cluj a fost cu inspirație.
Institutul Francez caută tineri pasionați de relații internaționale, cauze sociale și limba franceză pentru Consiliul Consultativ al Tinerilor.
Burse eON pentru studentele de la Inginerie.
Se pot implementa laboratoare lingvistice prin fonduri PNRR.
Burse de 800 de euro pentru jurnalism despre filantropie.
Se caută 200 de directori care vor să-și schimbe școala.
Conferința EDUSPACE la Brașov, cu înscrieri gratuite.
Târgul de universități Internațional University Fair are loc în octombrie în București, Cluj și Iași. Biletul costă 10 lei.
Training online, gratuit, oferit de National Press Foundation pe modul în care trebuie relatate subiectele privind bolile rare.
Faci filme documentare? Înscrie-te la One World Romania.
Elevii de gimnaziu și liceu interesați de latină și greacă veche pot participa la cursuri gratuite de limbi clasice în fiecare sâmbătă, la București.
Dacă ai între 18-30 de ani și faci parte dintr-o organizație sau asociaţie de tineret, atunci s-a putea să te intereseze GenerationEU - au început înscrierile.
Academia pentru Dezvoltare Durabilă va deschide curând sesiunea de înscrieri.
📒Resurse
Oana Moraru: „De ce sunt certurile fetițelor atât de dramatice pe tema prietenei foarte bune care nu trebuie împărțită cu altcineva?
Codul Civil pe înțelesul copiilor. Dacă dați mail autorilor primiți varianta PDF.
Un grup de Facebook dedicat programelor de schimb de experiență.
Dacă te-ai plictisit de Menti, uite aici ceva similar.
O analiză OCDE pe ce-a făcut România bine și ce nu în integrarea copiilor din Ucraina în școli.
Și tot de la OCDE, raportul anual Education at a Glance 2023. Este prima dată când România, în calitate de țară candidată, participă cu date.
Nație prin Educație - despre ce se poate face pe pe zona de educație&robotică.
💭Inspirație
În Curtea de Argeș s-a lansat Cuib. Este un centru dedicat copiilor, dar și părinților. Cred că ce fac acolo Iulia Georgescu&întreaga echipă poate stârni multe idei în mintea noastră. Chiar dacă nu suntem aproape fizic. Poți urmări aici.
Și ceva ce mi-am amintit că a zis Horațiu Mălăele: „Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea in viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii, eram numit prostu clasei, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. (...) Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: tu ești un geniu. Iar eu am început să fiu”.
Ne (re)citim pe 12 octombrie!
❤️, L.