cumtrebuie 📝1

De ce avem nevoie de punți.

A (te) adapta.

La final de martie am fost speaker la conferința YouForum a International University Fair Iași. Am fost invitată să țin un atelier despre vorbitul în public pentru liceeni.

L-am mai ținut și la Cluj în octombrie 2022 și atunci a fost prima dată când m-am gândit să pun problema altfel. Vezi tu, eu am fost mereu cea emotivă din grup. M-am ferit să vorbesc, să vorbesc prima, să ridic mâna, să spun. Dacă o făceam îmi tremura vocea. Apoi îmi tremurau picioarele. Apoi mă înroșeam iar cuvintele ieșeau greu. Toate cursurile de public speaking pe care le-am găsit și le-am urmat în prima studenție mi-au vorbit despre putere și despre cum rupem ușa când intrăm pe scenă. Pentru mine și personalitatea mea abordările acelea nu au funcționat. Iar ca mine, mulți. Așadar, atelierul meu este despre vulnerabilitatea pe tapet. Cum ne ajută ea să fim lideri în fața unui public. Despre câteva proceduri care te duc cu bine la linia de sosire, chiar dacă nu îți este confortabil să stai pe o scenă.

Am ajuns la Iași și m-am uitat în sală. Mulți, foarte mulți dintre copii erau Lori la 14 ani. Au venit acolo să învețe să-și gestioneze frica de ieșit în față, dar nu erau pregătiți să fie aruncați în apă. Cum ar fi funcționat un atelier în care să-i forțez să iasă pe scenă de dragul unui exercițiu, să zică ceva, să exersăm vorbitul în public acolo la firul ierbii? Ar fi pus întrebări dacă-i obligam să ridice mâna și le dădeam microfonul?

N-ai fost cu mine acolo, dar îți spun eu că nu. Din punctul meu de vedere, cu forța nu i-aș fi construit. M-ar fi ascultat, dar n-ar fi pus întrebări. Dacă nu puneau întrebări, treaba mea era făcută doar pe jumătate. M-am uitat repede la nevoile sălii și având la mine un dosar cu foi albe am decis că-i rost de puțină joacă.

Ce poți obține cu niște coli A4

„Mai știți să faceți avioane de hârtie?”. Știau, sigur că știau. I-am rugat să facă avioane și să scrie pe ele ce întrebări au pentru mine. Când aveau întrebările pregătite, la orice moment al atelierului nostru puteau să arunce avionul spre scenă, urmând ca eu când venea momentul secțiunii de Q&A să le citesc unul câte unul. Ce am obținut astfel?

• sinceritate; copiilor și mai ales adolescenților le este mai ușor să pună întrebările care apasă pe rană atunci când „profa” nu are cum să știe exact cine a întrebat; pe unul dintre avioane scria „Cum să nu ne mai fie frică de oamenii care ne intimidează?”, iar pe altul „Ce faci dacă râde cineva de tine?”; îi dor lucrurile astea și au nevoie de noi ca să-i ajutăm, așadar dacă ești profesor și citești asta m-aș bucura să încerci modelul meu la o oră de dirigenție sau la orice altă oră la care simți că este potrivit; poate nu iese din prima, poate e mai greu să prindă curaj - reia-l la ceva timp ca să ajungi la miezul grijilor pe care ei și le fac;

  

• mintea deschisă; i-am simțit cum s-au relaxat instant când le-am propus încă din primul minut modul acesta de organizare - gata cu stresul, putem să fim atenți, să ne luăm orice resurse avem nevoie din ora asta; să ascultăm și să fim acolo, nu cu gândul la cât va fi de greu să adresez o întrebare la final; la asta a ajutat și faptul că făceau ceva cu mâinile - este demonstrat științific că în condiții de stres te ajută o activitate fizică, oricât de mică;

• inima deschisă sau cum se mai spune tehnic - engagement; invitația la joacă le scoate capul din telefoane și îi face să fie implicați activ; le rupe firul așteptărilor (pentru că ce se gândește orice puști - iar ceva de învățat, iar o prezentare, iar cineva care îmi spune ce să fac și ce să nu fac) și-i face curioși; ai astfel un partener în procesul de învățare, nu un ficus.

Povestea asta este în esență despre adaptare.

Nevoia de a ne adapta la grup așa cum îl găsim. Știu, nu-i un pariu ușor. Mai ales când ai multe ore pe zi, multe clase diferite, multă birocrație. Dar mai știu că profesor înseamnă vocație. Și că atunci când este nevoie, de dragul misiunii noastre, trebuie să ducem „la clasă” metode alternative ca să ne îndeplinim scopul învățării și cunoașterii cu sens (despre diferențele dintre învățare și cunoaștere și cum se schimbă paradigma și rolul profesorului în lumea viitorului voi scrie cu altă ocazie).

Atenția la clasă nu mai funcționează astăzi așa cum era în trecut - adică nu prea o putem avea la cheie doar pentru că suntem la școală. Este o realitate. Facebook, Instagram, TikTok, YouTube, Spotify, Netflix, HBOgo, Disney+. Acestea sunt doar câteva din platformele cu care concurăm pentru atenția celor pe care vrem să-i educăm. Nu-i o cursă de viteză, ci de rezistență. Este un maraton. Eu propun însă să închidem cufărul conflictului legat de generații. Nu este sustenabil.

Te provoc la un exercițiu de imaginație: dacă ai merge la bancă pentru că ai nevoie de niște documente, ai sta la rând, ai ajunge în față, iar de după birou consilierul ți-ar da toate indicațiile de care ai nevoie, dar ți le dă în chineză (nu în română sau o altă limbă pe care o cunoști) care ar fi reacția ta? Anxietate, nervi, emoții puternice, dezamăgire, nedumerire? Cam pe acolo suntem, nu? El nu a fost dispus deloc să te asculte și să audă că tu nu înțelegi chineza, că ai depus un efort așteptând și că ai nevoie să rezolvi problema. Acum să ne întoarcem în clasă sau în sala de curs. De acord, copiii sunt diferiți astăzi. Elevii, studenții sunt diferiți. Sunt diferiți de cum eram eu nu acum mult timp în locul lor. Dar și contextul este diferit. Lumea cu totul este diferită. Dacă noi nu înțelegem contextul lor, cum le putem da ce avem de le dat? Dacă nu ne adaptăm reușim să-i educăm, să-i construim, să ajungă mai buni ca noi? Ne îndeplinim scopul?

Prin adaptare nu spun în niciun caz să coborâm standardele. Dar avem nevoie de punți către ei cum și ei au nevoie să vadă că pot călca pe o punte solidă spre noi.

Las mai jos câteva resurse utile care pe mine m-au ajutat și mă ajută să-i cunosc mai bine pe copii și pe studenți, ca să știu cum să ating rezultatele pe care mi le doresc cu ei și pentru ei. Să mă adaptez.

1. Un studiu al International Education Advisory Board care ne ajută să înțelegem diferențele dintre generații în ceea ce privește învățarea, (și) pe fondul schimbărilor obiceiurilor de consum mediatic + alți factori. Ce așteaptă unii și alții, ce se poate adapta, ce a dat rezultate.

2. Un studiu al Harvard unde s-a măsurat efectul implementării active learning la clasă și cât au acumulat copiii. Versiunea pe scurt este aici, sub forma unui comunicat de presă, dar eu te sfătuiesc să parcurgi tot studiul când ai timp. De asemenea, aici poți citi mai multe despre ce înseamnă active learning. Din punctul meu de vedere, unele principii din active learning se pot implementa și acasă, de către părinți, nu doar la școală.

3. Un studiu UNICEF despre sănătatea mintală a copiilor și adolescenților din România, din septembrie 2022. Ca să știm cine este de fapt în bănci și de unde vin anumite comportamente.

Cred că este rolul nostru, al celor care educăm, să știm. Să avem privire de ansamblu.

🗓️Oportunități

Dacă ești părinte sau profesor, spune-le copiilor, elevilor sau studenților despre aceste oportunități. Dacă ești elev sau student, analizează-le și spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva în procesul de aplicare.

• O nouă ediție a programului oficial de internship în Guvernul României. Înscrierile se fac în perioada 13 aprilie - 5 mai și pot candida persoane cu vârsta cuprinsă între 16 și 27 de ani. Am participat și eu în 2015 și da, chiar lucrezi pe vară la Palatul Victoria și ministere.

• Elevii de liceu se pot înscrie la concursul de dramaturgie, scenaristică, publicistică teatrală și cinematografică ProScenium, desfășurat de Universitatea „Babeș Bolyai” Cluj, până pe 15 mai. Pe lângă premii, „participanții care obțin locul I la secțiunile Dramaturgie și Publicistică Teatrală vor fi admiși cu nota 10 la specializarea Teatrologie, iar cei de pe locul I de la Scenaristică și Publicistică cinematografică vor fi admiși cu nota 10 la specializarea Filmologie a Facultății de Teatru și Film”.

• Dr. Laurie Santos de la Yale University oferă gratuit cursul The Science of Well-Being for Teens, online, cu tot cu certificat. Eu l-am urmat pe cel pentru adulți și mi-a plăcut mult.

• Și apropo - pe Coursera găsești o listă tare faină de cursuri gratuite, de la universități precum Stanford, Yale, University of London și multe altele. Sigur, cele free oferă un nivel de bază de cele mai multe ori, dar merită pentru subiectele puse în discuție, modul de prezentare a informației, experiența de parcurgere a modulelor și diversitatea domeniilor de studiu.

• Tot la capitolul cursuri gratuite online, cu certificat de la instituții care contează - Reuters Online Training: Introduction to Digital Journalism. Eu îl văd potrivit pentru oricine vrea să înțeleagă cum funcționează media astăzi, nu doar pentru studenți din aria de jurnalism&media digitală.

📒Resurse

• Un studiu despre strategii de învățare pe care le pot aplica elevii și studenții. Ca să învățăm cum să învățăm, nu doar ce.

• EUcraft - un joc în care se negociază ca în cadrul Consiliului UE. Este recomandat celor de peste 15 ani, dar cred că se potrivește inclusiv la clasa a VIII-a. Dezvoltă atât gândirea critică, cât și capacitatea de a argumenta o idee. Că tot ne luptăm cu analfabetismul funcțional. Este disponibil și pe versiunea web, și pe mobil.

• Happy Onlife - un joc care-i învață despre siguranța lor în mediul online, potrivit și pentru clase de copii mai mici. Mai ales în cadru asistat, cu profesor, jocurile acestea din seria de materiale didactice disponibile la nivel european sunt tare utile.

• Orientări în materie de etică privind utilizarea inteligenței artificiale și a datelor în procesul de predare și învățare pentru cadrele didactice. Sunt direcții generale pentru că nu avem deocamdată nici reglementări legale care să acopere paleta largă de provocări, dar sunt extrem de utile pentru dezbateri în cadrul școlilor și formularea direcțiilor de acțiune, regulamentelor interne în acest sens etc. Cu ochii la viitor, nu?

• Fișe și prezentări de educație financiară. Sunt împărțite pe fiecare nivel, de la preșcolar la liceu.

• Un site cu o mulțime de fișe/activități care se pot descărca gratuit.

• Lecții TedEd.

💭Inspirație

• Povestea Gabrielei Dima, o învățătoare care a crezut într-un puști, spusă pe scena Oamenii Dreptății. Despre lupta noastră cu abandonul școlar și analfabetismul funcțional.

Vreau să dau ceva înapoi.

Sunteți aproximativ 150 de oameni care ați crezut în „cumtrebuie” înainte ca el să fie livrat pentru prima dată. Unii dintre voi v-ați abonat chiar ieri, după ce-am scris despre cum pregătesc primul număr. Vă mulțumesc din inimă!

Am pregătit un soi de giveaway - este mai atipic pentru că suntem aici un grup divers, elevi, studenți, profesori și părinți. Și nu există un premiu care să se potrivească mănușă.

Nu vă voi cere nici să dați share ca să mă promovez, nici alte acțiuni similare pentru a câștiga unul din premiile de mai jos la alegere. Vă rog doar să răspundeți la întrebarea de aici. Voi alege câștigătorul prin sistemul random.org și-l voi anunța în următoarea ediție cumtrebuie. Ne citim tot în a doua zi de joi din lună, deci pe 11 mai.

Câștigătorul va putea alege din următoarele opțiuni:

• un pachet format din trei cărți care m-au construit și pe care le văd utile în orice bibliotecă;

• o sesiune 1 la 1 în care să povestim despre metode alternative de predare, instrumente online etc;

• o sesiune 1 la 1 în care lucrăm pe cum trebuie să arate un CV în funcție de locul în care îl depunem (util mai ales pentru elevi și studenți);

• un atelier susținut de mine, gratuit, la clasă, pe o tematică la alegere dintre educație media și educație juridică.

Ne (re)citim pe 11 mai! Până atunci îți doresc sărbători cu tihnă!

❤️, L.