cumtrebuie 📝4

„Mi-a fost atât de rușine”.

M-a sunat recent o prietenă, una dintre cele pe care le-am iubit de la primul schimb de vorbe. M-am simțit ca și cum aș fi vorbit cu sinele. Mi-a spus ceva ce mi-a ascuns despre ea timp de un an de zile și mi-a subliniat, în repetate rânduri - „mi-a fost atât de rușine să-ți spun”. Nu era ceva ce mă afecta pe mine în vreun fel, era ceva strict personal. Ea nu-i spune așa, dar vede încă un eșec.

M-am găsit apoi, o săptămână mai târziu, tot gândindu-mă la conversația noastră. Și mi-a fost și mie rușine. A dus fără mine o povară care nu neapărat ar fi fost mai ușoară împărțită, dar cu siguranță ar fi fost mai ușor de acceptat și într-un final de depășit. Și mi-a fost rușine pentru că am simțit că… I failed her. Poate nu le spunem suficient de des oamenilor pe care-i apreciem că-i apreciem pur și simplu pentru că sunt.

I-am spus, tot în conversația noastră de atunci, fix așa cum spui „bună ziua”, deci total natural și fără să mă gândesc, într-o reacție senină, că oamenii care inspiră alți oameni sunt rareori cei care au executat totul conform planului.

Adevărul este că creștem din urcat dealuri și coborât văi.

Adevărul și mai adevărat este că nu suntem mai puțin când nu ne iese.

Am citit mult despre eșec. Întâi am făcut-o pentru că voiam să știu cum să-l evit. Ce naivă pe atunci. La primul nu înțelegeam cum mi se poate mie întâmpla. La al cincilea simțeam că eșuez prea mult. Azi știu să nu pun semnul egal între eșec și finalul lumii.

Cred foarte tare că exercițiile de vulnerabilitate sunt de fapt cele care ne dau puterea.

Și mai cred că poate ar trebui să povestim mai mult despre eșecurile noastre și cum ne-au ajutat ele. Ca să nu mai fie un subiect tabu. De asta îți propun azi un exercițiu - scrie-mi aici, total anonim (sau cu semnătură dacă vrei tu), povestea unui eșec și lecția pe care ai învățat-o de acolo. Le voi publica în numărul următor. Să ne fim punți. Suntem aproape trei sute aici și chiar cred că ne putem fi resursă, chiar dacă nu ne cunoaștem unul pe altul. Eu fac primul pas, mai jos.

N-am ajuns un mare jurnalist.

Doamne, îmi amintesc primele zile de la prima facultate. M-a intrigat supărat foarte tare o profesoară care ne-a spus pe șleau: „puteți fi jurnaliști și fără facultatea de Jurnalism”. M-am întrebat imediat ce caut eu acolo atunci și mi-am și răspuns singură la fel de rapid: „vreau să ajung un jurnalist care să schimbe lumea”.

Doar că misiunea mea era mai puternică de atât și nu am reușit să-mi dau seama pe atunci. E minunat să fii jurnalist care documentează poveștile oamenilor, care scrie despre lucrurile care pot fi schimbate ca societatea să crească. Am scris o astfel de poveste care a ajuns pe prima pagină la finalul anului I de studii. În presa locală însă este greu să produci schimbări sistemice. Ori eu mi le doream foarte tare. Visam să fiu ca oamenii de la DoR.

Am clipit de două ori și din jurnalist pasionat de reportaje am devenit jurnalist de știri. Am lucrat la Aplicația Biziday din 2017 până în 2021. Nu vă mint - mi-a plăcut mult la început. Dar în timp m-a obosit. Și m-a obosit din multe motive, dar unul dintre ele a fost că… nu schimbam lumea.

M-a frustrat întotdeauna faptul că, potrivit regulilor, jurnalistul trebuie doar să relateze și să meargă mai departe. Am înțeles etica profesiei, am respectat-o mereu. Am apărat-o în dezbaterile cu colegii mei. Dar nu eram eu întru totul acolo. Simțeam că nu fac suficient și că nu mă pot rupe așa de oamenii pe care-i cunoșteam și care-și puneau sufletul pe agenda mea la 5 lei din Auchan, pe care am purtat-o după mine mereu convinsă fiind că notițele mele fac mai mult decât înregistrarea. Nu schimbam lumea și nu schimbam nici măcar viețile lor pentru că nu suntem o societate pregătită pentru asta. Scriam și atât. După mine rămânea tot prăpăd pentru ei.

Deși am muncit enorm, nu am ajuns un mare jurnalist. Și a fost un eșec pe care l-am înghițit greu și din care mi-a luat ceva timp să învăț că nu acela era drumul meu. Că valorile mele, misiunea mea, „grit-ul” meu se regăsesc mai mult în altceva. A fost complicat să răspund tunurilor de întrebări care veneau din toate părțile: „Dar de ce nu faci televiziune?”, „Dar de ce nu vrei să fii prezentatoare de divertisment?”, „Cum să schimbi acum profesia?”.

Am început să lucrez cu Saul pe proiecte pentru copiii din sate. Am redescoperit apoi pasiunea mea pentru Drept(ate) and I took a leap of faith. N-am ajuns un mare jurnalist, dar eșecul ăsta mi-a arătat mai clar firul roșu. Nu mai e ceață acum la orizont. Dreptatea și căldura pentru oameni merg bine împreună. Și schimbă lumea. Cel puțin din bucățică mea de pământ.

🗓️Oportunități

Pe perioada verii concursurile și proiectele sunt mai puține. Dar am găsit totuși câteva care merită parcurse. Dacă ești părinte sau profesor, spune-le copiilor, elevilor sau studenților despre aceste oportunități. Dacă ești elev sau student, analizează-le și spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva în procesul de aplicare.

• Dacă vrei să pleci în proiecte Erasmus+ de o săptămână, să știi că Asociația Astrid organizează des astfel de activități. Nu contează din ce județ ești.

• Un concurs de ilustrații la care se poate înscrie oricine are mai puțin de 40 de ani.

• Încep înscrierile pentru voluntariat la IUF- International University Fair. Toamna aceasta târgul are loc la București, Cluj și Iași. #dreamteam

• James Dyson Award 2023 - o competiție tare faină pe problem solving pentru studenți și absolvenți. Se poate concura individual sau în echipă.

• Poți fi unul din cei 2000 de delegați pentru tineret la United Nations Decade of Action. Trebuie să aplici până pe 31 iulie.

• Vrem să organizăm un nou modul de educație media pentru liceeni. Dacă vrei să venim în școala ta scrie-ne un mesaj aici. Iar dacă nu știi despre ce este vorba poți vedea în acest filmuleț un rezumat al proiectului făcut chiar de către primii absolvenți.

📒Resurse

• Dacă administrezi o platformă de social media sau vrei să înveți cum să îți faci postări care să arate mai bine vizual, acest cont de Instagram este pentru tine: @mysocialdesigner.

• Un fel de Google pentru organizarea de training-uri - tools&more.

• Aici găsești toate oportunitățile de studiu pe securitate cibernetică din România.

• Un raport UNESCO despre cum ne apărăm vocile creative în crize.

• Am descoperit această platformă de învățare de la National Geographic cu atât de multe resurse-cheie pentru orele de la clasă, dar și cu tools care sunt util de învățat pentru orice fel de prezentare, că ești sau nu elev, student sau profesor.

• De la Raul Mazilu afli cum să fii mai organizat.

Și că tot suntem la resurse, e un moment bun să anunț la cine merge cartea promisă la mine pe Instagram: Nunuț Diana. ❤️ Felicităăăări! Te rog să-mi scrii pe rețelele de socializare sau pe loredanabertisan@gmail.com adresa la care trebuie să plece Alain de Botton - „O educație emoțională”.

💭Inspirație

• Nu știu dacă l-ați văzut deja sau nu, dar luna aceasta m-am gândit mult la filmul Freedom writers. Este și despre educație, și despre perseverență, și despre motivație, și despre eșec, și despre dreptate. Eu l-am văzut acum pentru a treia oară și încă învăț din el.

• Cum a ales o profă de română din Vrancea să crească motivația elevilor.

• Și pentru că trebuie să învățăm și de la copii, te invit să citești și asta: „O ambiție cât un avion. Patru copii și-au donat alocațiile, gătesc și fac bijuterii pentru ca asociația Blondie să cumpere o ambulanță aeriană” - articolul aici.

Ne (re)citim pe 10 august.

❤️, L.