Ce vrei să faci sau mai bine ce nu vrei să faci?
Ce vrei să fii sau mai bine ce nu vrei să fii?
Ce poți accepta sau mai bine ce nu poți tolera deloc?
Cum e mai bine să ne setăm planurile pentru viață?
Eu sunt într-o etapă în care, pentru mine, mai multă claritate aduce dimensiunea negativă. Să formulez, să scriu, să gândesc planurile în ce nu vreau să fac, ce nu vreau să fiu, ce nu pot tolera.
Mi-a adus claritate priveliștea asta pentru că e ancorată mai tare în concret.
Nu mă mai fură peisajul idealist, nu mă fură nici speranța (care este foarte utilă însă uneori) și nici nu-mi fac promisiuni deșarte. Nu este nimic vag. Cred că asta ajută când ai de rezolvat multe ecuații în viața ta sau când ai de luat decizii - mai ales dacă ești o persoană care simte că la tot pasul va dezamăgi pe cineva.
Am auzit zilele trecute despre un experiment făcut de niște profesori din State. Au dat câte 15 foi/persoană și au rugat fiecare participant să deseneze pe prima foaie viața lui ideală. Apoi pe a doua cum ar arăta viața ideală dacă ar fi și mai bună decât acea variantă. Apoi pe a treia cum ar arăta viața ideală mai bună dacă ar fi și mai bună. Și tot așa până la ultima foaie. Axa entuziasmului pe exercițiu creștea exponențial la prima cerință (când aflau ce să facă cu foaia) și scădea instant după a treia sau a patra foaie în general, cel mult după a cincea în anumite cazuri. Era simplu să desenezi elementele vieții ideale la început. Era extraordinar să mai adaugi ceva la viața ideală, era fantastic să suplimentezi ceva la treia încercare, dar pe măsură ce avansa exercițiul apărea întrebarea „ce pot să-mi mai doresc?”. Multe foi rămâneau în final goale. Iar în final ce claritate aduce acest proces? Poate doar constatarea că de fapt recunoștința pentru ce ai, oricât ar fi acel ce, îți dă entuziasmul sustenabil, ăla necesar pentru a trăi, nu cel care te îmbată.
Dar când te gândești la cine nu vrei să fii, ce nu vrei sau nu poți să faci indirect vin răspunsurile care te împing cu un pas mai aproape de rezultat.
Asta îmi doresc pentru anul acesta. Să știu mai bine ce nu vreau, să spun mai ferm ce nu pot tolera, să nu mă mai comport cu mine cum nu m-aș comporta niciodată cu un străin. Că de noi tragem și în noi tragem în feluri în care n-am face-o probabil niciodată cu alții. Am mai citit ceva tare frumos care zicea că noi suntem râuri, nu suntem rezervoare. Adică că scopul nostru nu este să ne conținem, ci să ne desfășurăm.
Și pentru că sunt omul soluțiilor am tot documentat tot felul de teste, quiz-uri pe zona asta de claritate personală și profesională. Și-am descoperit un instrument fain pentru introspecție pe care-l las și aici. Între ce e urgent și ce e important pentru tine ce prioritizezi natural? Urgentul probabil. Dar dacă „ne concentrăm prea mult asupra lucrurilor care nu sunt importante pentru noi impactul este semnificativ pe termen lung asupra carierei, familiei și sănătății”.
La nivel declarativ noi spunem tot felul de lucruri despre cum ne comportăm, cum gândim, cum planificăm sau cum valorizăm lucrurile. Instrumentul de care-ți spuneam te forțează să afli dacă există există decalaje între ceea ce spui că este important pentru tine și lucrurile pe care te concentrezi de fapt + care sunt implicațiile acestui rezultat asupra wellbeing-ului.
Ce m-a frapat pe mine a fost naturalețea cu care am tras inițial anumite procente pe scara aceea. Mi-am explicat niște lucruri înainte să văd rezultatele.
Este și asta o bucată de educație.
De la care cred că ar trebui să pornim cu copiii și tinerii pe care-i creștem sau cu care lucrăm. Că dacă nu te cunoști pe tine și dacă n-ai curajul să articulezi ce valorizezi tu la nivel personal cum vei scăpa de lacăt?
Cum vei fi râu și nu rezervor?
Și da, uneori este mai ușor să formulezi cu „nu” în față. Sună poate mai dur sau prohibitiv, dar de fapt ne eliberează.
🗓️Oportunități
Studenții și masteranzii între 18 și 35 de ani „care doresc să urmeze o carieră didactică și să fie profesorii de care copiii din școlile noastre au atât de mare nevoie” pot aplica la un mi-nu-nat program de formare.
Dacă ești profesor poți aplica la Bursele Fulbright până în martie.
Summer Research Program în Elveția.
Bursele France Excellence, pentru nivelurile master, doctorat și postdoctorat, „cu posibilitatea de a studia în limba franceză sau engleză, în funcție de cerințele fiecărei instituții partenere”.
Maria Luís Albuquerque, comisarul pentru servicii financiare, economii și investiții, va găzdui pe 4 martie, la Bruxelles, o conversație de două ore cu tinerii de până în 30 de ani despre viitorul financiar. Poți participa și tu dacă trimiți un scurt videoclip de 1 minut până pe 13 ianuarie. Vor fi selectate 15 persoane pentru a participa la acest eveniment de nivel înalt. Costurile de călătorie și cazare sunt acoperite integral.
Dacă ești jurnalist și vorbești limba germană, programul ăsta este pentru tine.
Am cinci locuri disponibile pentru pregătire, mentorat și ghidaj în realizarea lucrărilor de licență sau de disertație. Eu nu am încă diploma de doctor și nu pot coordona de una singură teze, iar an de an vin către mine persoane dezorientate care nu știu de unde s-o apuce și cărora nici nu le explică nimeni. Până acum am făcut asta total haotic și nesustenabil, așa că anul acesta schimb macazul. Nu îți scriu eu teza, nici nu-ți dau totul pe tavă, dar te ajut să treci cu brio prin proces. Am cinci locuri disponibile și-mi poți scrie la loredanabertisan@gmail.com pentru detalii.
📒Resurse
Mi-a plăcut enorm acest episod din podcast-ul PărințiCuminți cu Oana Moraru.
Un studiu arată că adulții din țările dezvoltate au un nivel de literație mai mic decât acum zece ani.
Cei de la Școala9 publică, în colaborare cu profesori, niște plannere foarte faine pentru recapitularea materiei pentru Evaluarea Națională.
Peste 500.000 de copii din Europa au abilitățile de citire afectate de zgomotul produs de mijloacele de transport.
Tot o resursă - postarea pe care o las mai jos via Magor Csibi:
Și o resursă pe care NU o recomand: acest test pe deepfake realizat de Directoratul Național pentru Securitate Cibernetică - instituție publică. L-am tot văzut distribuit în perioada asta, dar nu este deloc riguros realizat, are grave erori de teorie cu impact asupra discuțiilor practice și poate face mai mult rău decât bine. De ce? În principal, ca să nu mă lungesc, pentru că alegerea lor de exemple este una prost realizată și mult prea transparentă. Faci testul, te descurci bine sau foarte bine și rămâi cu impresia liniștitoare că poți detecta fără probleme deepfake și devii ulterior victima perfectă pentru astfel de înșelăciuni digitale.
💭Inspirație
Ce vrei să fii sau să faci anul ăsta? Dacă ai pe listă să fii fericit atunci musai trebuie să citești acest studiu de la Harvard. De 86 de ani cercetătorii au studiat ce-i face pe oameni să fie fericiți, iar elementul comun descoperit este că „își doresc să facă o diferență în lume și le pasă”.
Cumva conex cu asta, se pare că angajații de mâine nu vor mai fi motivați doar de succesul financiar în carieră, ci mai ales de ce fel de impact aduce în lume profesia lor. Ceea ce mie personal mi se pare că este fapt cheia ca lumea asta să fie un loc mai bun. Poate chiar avem o șansă să (ne) salvăm.
De ceva vreme am un acasă și pe Instagram și am început anul cu găsirea colaboratorului care se va ocupa de pagina asta care tot despre #inspirație va fi. Va lucra în regim voluntar și-i mulțumesc tare mult pentru încredere și curaj. Au aplicat 12 persoane, unele cu foarte multă experiență, altele în anul I de facultate. Vom anunța la momentul potrivit pentru ea cine este persoana pe care am ales-o, dar până una alta m-aș bucura tare mult să dați un follow și acolo ca să aibă și ea un public pentru care să povestească.
🎈Merch cumtrebuie
cumtrebuie are și tote bags brodate: om cum trebuie, profă cum trebuie, prof cum trebuie. Shop aici, dacă cauți deja ce bucurii să faci în luna martie de #mărțișor sau pur și simplu vrei să faci o surpriză cuiva pe care îl apreciezi. Sunt ultimele bucăți, iar cel puțin pentru prima jumătate a anului nu plănuiesc să reînnoiesc stocul.
Ne citim pe 13 februarie!
❤️,
L.