Știu perfect când am conștientizat real prima limită din viața mea. Era final de grădiniță și n-am putut să fiu Cenușăreasa pentru că m-am îmbolnăvit. Sigur, a fost o limită impusă de o situație.
Următoarele nu le-am contorizat. Au fost acolo, unele acceptate, altele protestate tăcut fie acasă, fie la școală. Din papucii de adult mie mi-a fost tare greu să impun limite altora și am învățat în ritm de melc să spun „nu-ți permit”. M-a ghidat mult în povestea limitelor tot ce-am citit de la Seneca și Epicur. Cu Marcus Aurelius nu prea m-am înțeles nici pe atunci, nici acum - „Gânduri către sine însuși” nu mi-a plăcut.
Nu ascund - pe mine limitele m-au ajutat. M-au ghidat, m-au construit. Am avut norocul să cresc fără violență acasă, deci poveștile mele cu limitele nu au astfel de traume asociate. În parcursul meu educațional am avut însă și cazuri în care limitele mi-au fost un pas înainte (profesional) și doi înapoi (emoțional). Sau cazuri în care am avut nevoie de ele din partea adulților din jurul nostru, al copiilor, dar ele nu au venit. În golul rămas acolo și-au făcut loc nesiguranțele.
Cu toate informațiile pe care le avem acum la îndemână cred cu tărie că putem impune limite sănătoase, blânde și utile. E nevoie de ele. Discursul privind educația astăzi cade de multe ori în extreme. Și extrema lejerității și a distracției permanente la școală este tot o extremă. Mi-a plăcut mult ce spune profesorul Daniel David aici.
Cred că cheia rezolvării ecuației învățământului este formată din echilibru și inovație în actul de predare + oameni pregătiți, pasionați și fundamental buni (în inima lor) puși la catedră.
Un om pregătit, pasionat și fundamental bun nu va da elevii cu capul de tablă, cum ne povestea Bianca, colega noastră de LfJ, la secțiunea amintiri de uitat din școală. Un om pregătit, pasionat și fundamental bun va găsi metoda prin care să ajungă la esența copiilor din sală, va tempera haosul, va clădi. Nu-i va abandona - apropo de tema exmatriculărilor ca soluție la „copiii-problemă”.
Nu cred în limitele impuse cu forța, fizic sau psihic. Bătaia și frica nu sunt rupte din rai. Iar frica…oh, frica lasă niște urme atât de adânci. Găsiți mai multe despre asta aici. Dar nu cred nici în creșterea fără nicio regulă. Sigur, depinde cine le face și cât de nobil este scopul lor.
Limitele la clasă
În literatura de specialitate din afară povestea limitelor în învățământ se numește „effective behavior management”. Vezi - ei din start pun problema altfel.
Unul dintre conceptele principale vorbește despre consecvență - dacă am zis nu atunci acel nu să fie nu, iar dacă am setat o regulă atunci nerespectarea ei să aducă consecințe.
Cea mai mare greșeală pe care o poți face ca tânăr la catedră este să iei lucrurile personal. O râpă adâncă din care ieși greu.
Există săli de elevi și studenți extrem de greu de gestionat. Nu am zeci de ani de experiență, dar am mers în fața unor grupuri tare diverse și știu: uneori nu este ușor. Dar limitele sunt necesare tocmai pentru componenta de behavior. Noi clădim oameni, nu? Educația merge dincolo de livrat informație.
Eu nu mă fac că nu văd. Am considerat important să invit afară studenți care stăteau cu căștile în urechi și dădeau scroll pe TikTok la seminar. Dar nu au ieșit. Au pus device-urile în buzunar și au rămas acolo. Nu am făcut asta ca să-mi impun eu vreo autoritate, ci pentru că am simțit că trebuie să-i învăț (și) despre respectul reciproc. Cu același grup, la final de semestru, la un exercițiu de suflet pe care-l fac când simt că sala ar avea de crescut din el, am plâns în cor. Deci limita nu a distrus nimic, ci limita a funcționat. A ghidat.
Cum le impunem?
Regulile se concep în număr mic și cât mai clar. Ca să le țină minte.
Regulile jocului se anunță la început de joc. Și dacă le-am anunțat, ne ținem de ele. Nu primim teme după deadline, nu găsim soluții last minute pentru cei fără prezențe, nu umflăm note.
Consecințele sunt proporționale cu regula. Nici prea ușoare, nici prea dure. Explică pe larg domnul Dolean aici.
Conexiune. Dacă profesorii joacă rol de Dumnezeu limita e din start percepută ca pedeapsă. Nu vrem asta. Apropo de conexiune, las aici o resursă.
Empatie. Există cazuri în care oamenii din fața noastră, elevi sau studenți, au probleme. Nu-s de ignorat.
Am auzit într-un Tedtalk (care nu era legat de educație) o chestie: good boundaries free you.
Deci poate cheia nu stă în dezbaterea „cu limite sau fără limite la clasă”, ci mai degrabă în „cum să impun limite sănătoase, care să construiască oameni”.
Nu am cum să includ aici povești cu toate tehnicile de livrat mesaje la clasă pe care le-am învățat în timp. Poate voi prinde curaj cândva să țin workshop-uri în effective class management și inovație în predare. Până atunci însă las aici două recomandări de resurse care m-au ajutat pe mine în călătoria asta:
Yale Poorvu Center for Teaching and Learning - o mulțime de resurse, care merită parcurse fix în ordinea propusă de ei
Classroom management - carte care provoacă și la introspecție.
🗓️Oportunități
Dacă ești părinte sau profesor, spune-le copiilor, elevilor sau studenților despre aceste oportunități. Dacă ești elev sau student, analizează-le și spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva în procesul de aplicare.
Bucovina Digital Media Days - un eveniment dedicat liceenilor și studenților pasionați de creație și noile tehnologii, care se va finaliza cu competiții de profil. Speakerii vin din București, Cluj și Iași în Bucovina ca să lucreze cu tinerii interesați. Vezi workshop-urile și înscrie-te aici.
București Youth Speak Forum - dacă ești interesat de problemele climatice.
Euronews România angajează.
Data Storytelling Summer University 2023, Budapesta.
Atelier găzduit de Biroul Parlamentului European în România - modalități creative de mobilizare a unei comunități.
Îți poți spune părerea într-un sondaj european privind viziunile studenților și ale profesorilor în politicile educației digitale (expiră pe 12 mai)
Școala Informală de IT organizează la Iași un eveniment gratuit, dedicat celor care visează la o carieră în domeniu.
Și tot la Iași urmează Romanian Creative Week.
Competiție de producție video, de maxim 90 de secunde. Te poți înscrie până pe 13 iunie.
Multilingualism Day Student Competition 2023 - poți câștiga o excursie la Bruxelles.
📒Resurse
Cum să desenezi ca să-ți aduci aminte mai bine ce înveți.
EPALE - o platformă lansată de Comisia Europeană care, între altele, oferă acces la programe de formare online gratuite pentru dezvoltare profesională și oportunități pentru proiecte Erasmus+.
Librăria UNESCO cu studii și broșuri pe multe nișe de educație.
Pe Kahoot poți configura quiz-uri interactive. Participanții intră super simplu, pe bază de cod de acces și participă la joc. Minunat pentru recapitulare la final de oră.
Și că tot suntem la resurse, e un moment bun să anunț câștigătorul giveaway-ului de data trecută: Hatnean Magdalena-Valentina. ❤️ Felicităăăări! Te rog să-mi scrii pe rețelele de socializare sau pe loredanabertisan@gmail.com ce alegi din lista de premii.
💭Inspirație
Înainte de material las aici o poveste despre ceva ce-am văzut pe un grup de Facebook. O profesoară de la o facultate din București a scris o postare pe un grup de angajări în care a descris studenții, ce nevoi au, ce știu să facă și a cerut oferte de job-uri pentru ei. Mi s-a părut excepțional demersul ei. Ce sprijin frumos! Din păcate nu am făcut screenshot și ulterior n-am mai dat de postare, dar știți cum se spune chapeau bas.
„De profesie învățător”, un reportaj DoR. Din 2015, dar merită. La fel ca toată seria pe care o găsești la finalul reportajului.
Ne (re)citim pe 8 iunie.
❤️, L.