cumtrebuie 📝18

Am fost tare prețioși.

Ce ne mai mișcă? M-am tot gândit la asta în ultima săptămână când parcă au năvălit în spațiul public o mulțime de tablouri greu de privit - de la decizia CCR la ancheta Recorder și nu numai. Starea societății este însă mai degrabă pasivă, deși se pun în discuție libertăți care ne privesc pe toți. Mă macină o concluzie. Simt că multe lucruri pe care le trăim și marile neajunsuri ale societății noastre vin tocmai din ideea că am fost foarte prețioși de-a lungul ultimilor 20 de ani.

Profesorii bine școliți au fost prea prețioși să meargă la sat. S-au îngrămădit în orașe și la sat s-a lucrat cum s-a putut, cu ce s-a putut, cu clase prost dotate, ore simultane, suplinitori la greu. Sunt și raze de lumină, sigur, dar peisajul general e fix așa cum vi-l spun.

Jurnaliștii buni au fost prea prețioși la începuturile social media și în loc să fie acolo și ei, au preferat întâi rezistența. Ei fac lucruri serioase, nu prostii pe Instagram. Oricine și-a bătut mai repede în cuie o tribună a devenit o voce pentru oameni, pe subiecte de interes public. Jurnaliștii au (dacă sunt jurnaliști, nu suport de microfon) coduri etice și deontologice, au skill-uri de verificat informația, au rigoare, au capacitatea să contextualizeze și să explice. Orice alt creator de conținut nu trebuie să respecte așa ceva. Sunt și creatori de conținut grozavi (chiar tot mai mulți în ultimii ani, iar unii chiar mai serioși ca o parte din cei care lucrează în presă), dar primii ani care erau critici i-am pierdut și efectele se văd.

Specialiștii au fost prea prețioși să explice omului de rând una alta despre cum s-a schimbat lumea, iar omul de rând a devenit victima perfectă a extremiștilor. „Nu vorbim cu proștii”, ziceau ei. Și apropo, nu există oameni proști. Cei care nu reușesc mai mult în viață sunt de cele mai multe ori suma unor neșanse - n-au fost educați acasă că n-a avut cine, n-au fost băgați în seamă la școală și s-au nimerit adulți fără busolă în sate în care primarii iubesc să dea ajutoare sociale că alea asigură de fapt voturile.

Intelectualii au fost prea prețioși să se implice în politică. E murdară politica. Asta am auzit sistematic.

Am fost tare prețioși și toată strălucirea ne-a adus astăzi într-un labirint. Nu știu cum vom ieși din el. Tot mai interesați de binele propriu și mai puțin interesați de principii, de valori, de statul de drept și amenințările la adresa lui nu-i rețetă de viitor.

Eu continui însă să cred în schimbare. Și-am stat de povești cu profa Nătălița Gavrilenco

În august am urmărit documentarul Lead for Justice - este despre cinci tineri care lucrează în domeniul juridic, în Republica Moldova. Între ei și Nătălița, profesoară. Mi-a plăcut mult pasiunea ei și felul în care trăiește meseria asta, așa că am stat puțin de povești ca să mai prindem cu toții de-un capăt de idee.

Lori: Dragă Nătălița, îți spun din capul locului că vreau să începem interviul ăsta cu o întrebare care pornește de la ceva ce ai spus tu în documentar și anume că meseria de profesor nu este văzută așa de strălucitor sau de înalt ca alte profesii în Drept. Eu merg mai departe și zic că simt că nu e văzută tare strălucitor în general. Ce te motivează pe tine să fii profesor, într-un labirint cu ziduri așa înalte?

Nătălița: Calitatea de profesor, în ciuda importanței sale fundamentale, adesea nu este apreciată la justa sa valoare. Imaginea profesorului este adesea șifonată și uitată de întreaga societate. Un aspect esențial pe care trebuie să-l înțelegem este că rezultatele muncii noastre se culeg în timp și nu sunt întotdeauna vizibile imediat. Educația este un proces de lungă durată, iar impactul real al muncii noastre devine evident abia în timp, pe măsură ce educabilii cresc și își dezvoltă abilități și cunoștințe care le vor influența viitorul. Pentru mine, pedagogia nu a fost doar o alegere, ci o vocație transmisă de-a lungul generațiilor – străbunicul, bunicul/bunica, mama și acum eu, toți fiind parte din această tradiție educațională. Motivația mea provine din satisfacția profundă pe care o simt în timpul procesului de predare. Observând cum studenții cresc, învață și se dezvoltă, găsesc o bucurie imensă care depășește obstacolele legate de recunoașterea profesională.La fel, mă simt tânără printre tineri, indiferent de vârsta biologică. Aceasta înseamnă că rămân conectată la evoluția și schimbările din societate, și nu voi rămâne niciodată în urmă în ceea ce privește dezvoltarea și inovația.

L.: Cum vezi tu rolul profesorului în societate, mai ales în contextul acestor schimbări culturale, economice, tehnologice?

N.: Rolul profesorului în societate a evoluat semnificativ, mai ales în contextul schimbărilor culturale, economice și tehnologice. Astăzi, profesorul nu mai este doar un furnizor de informații, ci devine mai degrabă un dirijor sau un ghid în procesul educațional. Cu digitalizarea și accesul vast la resursele educaționale, sarcina noastră este să facilităm și să orientăm învățarea, nu doar să transmitem cunoștințe. În acest context, profesorul trebuie să integreze tehnologia și să creeze un mediu de învățare dinamic și captivant, care să răspundă nevoilor și așteptărilor elevilor de astăzi. Totodată, este crucial să înțelegem că, deși noi putem oferi direcție și resurse, succesul în educație depinde într-o mare măsură de efortul individual al studentului. Studențiii trebuie să fie motivați să depună maxim efort pentru a se autodepăși și pentru a profita de oportunitățile pe care le au la dispoziție.

L.: Revenind la Drept, crezi că există o responsabilitate socială aparte pentru profesorii din domeniul dreptului? Cum vezi asta?

N.: Într-adevăr, este o responsabilitate enormă. Educația juridică joacă un rol esențial în viața fiecărui adult, indiferent de domeniul în care profesează sau dacă practică dreptul în mod direct. Și aici intervine rolul nostru, al profesorilor din domeniul dreptului, de a educa nu doar profesioniști, ci, în primul rând, cetățeni care își cunosc drepturile și obligațiile. Este esențial să formăm persoane care înțeleg importanța respectării legii, nu doar în raport cu propriile lor drepturi, ci și în ceea ce privește respectarea drepturilor celorlalți. Această conștientizare contribuie la consolidarea unei societăți bazate pe respect, echitate și justiție. În final, un cetățean bine informat devine un pilon al unei democrații solide.

L.: Oamenii pasionați de ceea ce fac dau mult din ei. Simți că ai work-life balance? 

N.: Încă sunt în căutarea unui echilibru între viața personală și profesională, dar am norocul de a fi ajutată de familia mea extinsă. Accept cu recunoștință sprijinul tuturor, pentru că înțeleg că menținerea acestui echilibru este o muncă de echipă. E important să recunoaștem când avem nevoie de ajutor și să fim deschiși să îl primim. În fond, niciun succes nu este doar al nostru, ci este rezultatul unei colaborări constante cu cei care ne sunt alături.

L.: Ce crezi tu că e cel mai greu în profesia asta?

N.: Sunt mai multe aspecte dificile. În primul rând, este munca din spate, care nu se vede. Pregătirea pentru ore este un proces complex care implică cercetare, sistematizarea informației și crearea de conținut educațional de calitate. Abia după toate acestea ești cu adevărat pregătit să vii în fața studenților. Apoi, partea de evaluare este un alt aspect provocator – recunosc că nu este preferata mea. Evaluarea corectă și echitabilă a studenților necesită multă atenție și responsabilitate, iar uneori poate fi o sarcină destul de stresantă.

L.: Ce simți că ai de îmbunătățit la tine, la activitatea de profesor?

N.: Mi-aș dori să am mai mult timp pentru a oferi feedback detaliat studenților. Consider că feedback-ul personalizat este esențial pentru dezvoltarea lor și pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine atât punctele lor forte, cât și aspectele care necesită îmbunătățire. Însă, din cauza volumului mare de muncă și a responsabilităților, uneori este dificil să aloc suficient timp fiecărui student în parte. Lucrez constant la găsirea unor soluții pentru a îmbunătăți acest aspect, deoarece cred că feedback-ul de calitate face diferența în procesul de învățare.

L.: Când te-ai supărat cel mai tare, în activitatea ta?

N.: Nu am mari supărări pe care să le țin minte, deoarece consider că totul este despre oameni și cu oameni. Totuși, ceea ce mă afectează cel mai mult este atunci când întâlnesc studenți indiferenți. E dificil să vezi că există lipsă de interes sau de implicare, mai ales când ai investit timp și energie în pregătirea lecțiilor și în crearea unui mediu de învățare stimulativ. Această indiferență poate fi dezamăgitoare, dar încerc să o folosesc ca pe o oportunitate de a reflecta asupra abordării mele și de a găsi modalități mai eficiente de a motiva și inspira studenții.

L: Cel mai tare visezi să…?

N.: Sunt o visătoare pasionată, ceea ce îmi servește drept motor pentru a munci din greu. În perioada apropiată, îmi doresc să devin doctor în drept. Aceasta ar însemna să am certificarea necesară pentru a activa la Facultate și să contribui la formarea noilor generații de profesioniști în domeniu. Este un obiectiv important pentru mine și cred că va aduce nu doar o împlinire personală, ci și oportunitatea de a influența pozitiv viitorul educațional și profesional al studenților.

🗓️Oportunități

• Bucovina Digital Media Days revine cu o nouă ediție în perioada 1-3 noiembrie. Liceenii și studenții interesați de industriile creative vor avea șansa să participe gratuit la workshop-uri și panel-uri cu profesioniști din domenii variate. Înscrierile încep curând - până atunci poți da un follow aici. Festivalul e un vis transformat în realitate de Saul Pop, iar în echipă sunt și eu, dar și studenți care anul trecut au fost participanți.

• Spectacolul „Oamenii Dreptății” ajunge pe 14 octombrie la Brașov, pe 22 octombrie la Sibiu și pe 12 noiembrie la București. Îți poți lua biletul de aici. Va fi magic! Am avut deja primele repetiții și nu exagerez când spun că e o experiență de neuitat.

• Pe 24 octombrie vorbesc despre storytelling aici. Dacă vrei să participi nu uita să completezi formularul pus la dispoziție de organizatori.

• Dacă ești student la Drept sau la Poliție, aceste workshop-uri sunt pentru tine ca să devii un profesionist care schimbă lumea-n bine.

• S-au deschis înscrierile la programul postuniversitar ,,Leadership Educațional pentru transformare sustenabilă” - un program Teach for Romania și Facultatea de Psihologie și Științele Educației Universitatea din București.

• Și tot Teach caută noua generație de profi.

• Poți construi evenimente conexe European Youth. Detalii aici.

• O nouă ediție a DiscoverEU.

• Se caută profesori de gimnaziu care predau în acest an școlar materia Educație pentru Cetățenie Democratică.

• Școlile, ONG-urile și instituțiile publice care au nevoie de calculatoare pot să aplice în ediția de toamnă a programului Dăm Click pe România.

📒Resurse

• Un articol foarte interesant despre cum cercetăm mai mult, dar mai prost: “We used to want to understand nature, but now our main concern is to understand how to publish in Nature!”.

• Cum se schimbă Instagram pentru adolescenți.

• Pe Digitaliada găsiți resurse pentru copiii de gimnaziu.

• cumtrebuie este acum și pe Instagram. I-am făcut pagină dedicată, mai mult pentru inspirație decât pentru orice altceva. Las acolo câte-un gând și de multe ori și oportunități pe stories.

💭Inspirație

Povesteam pe Facebook&Instagram săptămâna trecută că sunt tot mai interesată de conceptul de recunoștință și că mă educ în zona asta. Berkeley are revista Greater Good Magazine care este o bijuterie. Las aici un articol cu o mulțime de resurse pe evoluția recunoștinței, dar poți explora site-ul, are multe multe altele.

🎈Merch cumtrebuie

E fix o lună de când cumtrebuie are și tote bags. Shop aici.

Ne citim pe 14 noiembrie!

❤️,

L.