Numărul 15 trebuia trimis joia trecută, pe 11 iulie. Din păcate n-am putut să mă adun și am decis să îl amân cu o săptămână. Adevărul este că sunt extenuată (dar fără dubii împlinită) după doi ani care mi-au secat aproape toate colțurile care mă compun. De când am plecat din Cluj și până pe 6 iulie când am susținut și licența la drept am trăit multe transformări, personale și profesionale, fără să-mi dau voie să respir prea mult. Aș zice chiar deloc. Adaptarea la un alt oraș și lungile dezamăgiri au cântărit mai mult decât unele mari victorii. Apoi, la 48 de ore de la susținerea licenței nu-mi puteam încă scoate din cap diverse grile pe care le-am lucrat obsesiv un an întreg pentru examenul scris de 100 de itemi. Mâncam și în mintea mea repetam la infinit clasificări, asemănări și deosebiri, păreri doctrinare, școala de la Cluj, școala de la București. Câteva zile mai târziu mâncam și adormeam, fără prea multă vlagă, oricât aș fi vrut să mă ridic din pat. A fost greu să decid să nu trimit „la timp”, dar cred că devenim cu adevărat puternici când putem să ne asumăm controlul asupra vieții noastre. Acum câțiva ani mă plimbam prin librărie și am văzut mai atent coperta cărții „Când corpul spune nu”. E acolo un omuleț care se ține pe sine în brațe, supraponderal (nu întâmplător), iar pe chip este plasat cuvântul „nu”. A fost, cred, prima dată când am început să mă gândesc la mine și la ce simt din punctul de vedere al corpului meu. După ce am citit cartea m-am convins de multe lucruri, dar la fel de multe au rămas doar în teorie. Uneori, în viață, facem alegerea să tragem acum mai tare decât am putea duce pentru că e un moment care nu se mai întoarce. Alteori însă, când nu (ni) se destramă lumea, este bine să știm să ne alegem pe noi chiar dacă simțim că dezamăgim. Nu știu de ce ne este mereu rușine de o eventuală dezamăgire pe care am provoca-o celor din jur, dar niciodată nu ne doare dezamăgirea pe care ne-o provocăm nouă.
Mai (re)cunoaștem valoarea documentării?
Prima oră ca student la Jurnalism în anul 2014 a fost despre documentare. Și a doua. Și a treia. Și încă câteva ore bune pe parcursul primelor săptămâni de studenție. Și în general cam la fiecare curs și seminar în cei trei ani. Profesorii noștri își doreau ca noi să înțelegem corect mecanismul, să ni-l însușim așa cum am învățat și alte lucruri firești de-a lungul vieții. Să știm treaba cu documentarea așa cum știm să ne spălăm pe dinți. Este ceva ce mă ajută zi de zi, nu doar în profesii, ci și în viață.
Dar mai (re)cunoaștem astăzi valoarea documentării? Cred că e o temă importantă, mai ales anul acesta când am trecut deja prin alegeri și urmează după colț și altele.
Prin luna mai am primit de la o studentă un set de întrebări despre Oamenii Dreptății Suceava, cel mai probabil pentru o temă de semestru. 80% dintre ele aveau răspunsul fie pe pagina evenimentului, fie în presa care preluase comunicatul nostru. Natural nu i-a venit să caute mai întâi acolo, ci să lase totul în întrebări. Nu spun că este rău, dar spun că asta nu funcționează mereu și că un grad de autonomie de gândire și analiză este extrem de necesar pentru profesiile prezentului și viitorului.
M-a pus mult pe gânduri situația asta. Mi-am dat seama că generația lor a crescut din fașă cu informația la un click distanță, dar din păcate am eșuat teribil la capitolul în care trebuia să afle nu neapărat (doar) cum să caute informație, ci și de ce să o facă. Vorbesc la plural și spun că am eșuat noi, cu toții, cei care am educat, de-a lungul timpului tinerii care azi au 20-22 de ani. Sigur că sunt și excepții. Din păcate însă, și din experiența mea cu anii I, II și III în fragmentul universitar 2023-2024 problema documentării este una spinoasă. Dacă mă întrebi pe mine (mă rog, nu prea mă-ntreabă nimeni pentru că în mediul universitar dacă n-ai doctoratul nu exiști oricât de multe lucruri și experiență ai fi acumulat) i-aș dedica chiar un curs de anul I, cu o fișă de disciplină aparte, nu doar la Științele Comunicării, ci și la alte specializări. Pentru că i-am învăța nu doar cum și de ce să documenteze, să caute, să selecteze sau să sintetizeze informație, ci și cum să gândească.
Revenind. Eu lucrez mult cu „de ce”-uri și am realizat mai ales în ultimii ani că atenția și răbdarea pe care o necesită acest tip de întrebări sunt greu de gestionat de o generație care nu mai are liniștea să gândească analitic sau să caute informația complet. Sigur, ei au multe alte superputeri naturale, pe care noi ni le conturăm (mai) greu. Dar, chiar și așa, cred foarte tare că să știi să te documentezi și de ce să faci astea sunt două calități ale oricărui adult sănătos. Pentru că nu e vorba doar de partea academică, ci și despre faptul că știi să fii un adult responsabil - să știi să cauți informație (și chiar să o sintetizezi) înseamnă să știi ce distribui, să porți conversații de calitate, să ai o imagine mai clară asupra lumii în care te învârți.
Ca să nu vorbesc doar eu ca televizorul, las aici o serie de resurse despre asta, care poate te vor ajuta:
Despre documentare ca skill.
De ce abilitatea de a te documenta nu e o formalitate.
Ca o chestiune conexă, un ghid complex de la Harvard pe evaluarea surselor academice. E un soi de abecedar pe tema asta, util atât pentru studenți, cât și pentru cercetători sau profesori sau, de ce nu, pentru oricine care vrea să-și cultive abilitățile acestea.
🗓️Oportunități
Dacă ești părinte sau profesor, spune-le și copiilor, elevilor sau studenților despre aceste oportunități. Dacă ești elev sau student, analizează-le și spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva în procesul de aplicare.
Dacă vorbești germana (minim nivel A2) te poți înscrie la programul „Pe urmele comunismului: Școala de toamnă explorativă pentru studenți de la toate disciplinele”, organizat de Ambasada Germaniei în România.
1000 de burse în programul Generația TECH.
Hope4Humanity te invită la Academia de Jurnalism identitar.
DigiEduHack 2024 are loc în noiembrie.
Femeile care se remarcă în zona de inovație din România se pot înscrie online la competiția European Prize for Women Innovators 2025, prin care Uniunea Europeană va acorda câștigătoarelor premii în valoare totală de 420.000 de euro.
Concurs de eseuri cu juriu mi-nu-nat și premii în bani.
📒Resurse
48 de lecții digitale despre mediu, inteligență digitală, robotică și meseriile viitorului oferite gratuit pe platforma scoaladinviitor.ro de către Vodafone.
Un raport arată că majoritatea elevilor învață doar pentru scopuri imediate - evaluările curente.
PressOne, despre beneficiile predării educației financiare interdisciplinare în școlile din România.
+ că tot am vorbit despre documentare:
Funky Citizens au o serie de provocări faine pe fact checking vara asta. Direct la tine în inbox.
Recomand newsletterul
din care citesc de la Saul de o vreme bună și la care am reușit și eu azi să-mi fac timp să mă abonez.
💭Inspirație
Un puști din Suceava care abia trecuse la evaluarea națională a luat 9.90 la proba de matematică la Bacalaureat. Pentru că un profesor i-a arătat că poate să-și depășească limitele. Și desigur, pentru că băiatul a simțit că merită efortul să schimbe macazul.
Ne (re)citim pe 8 august!
❤️, L.