„Dar cum să scriu așa…simplu?”. Primesc întrebarea asta cel puțin o dată pe săptămână. La una din materiile pe care le predau vorbim cu sete despre scris, despre cuvinte și cum le dăm sens, substanță. Despre ce merită și ce nu. Iar deseori și studenții, dar și cei cu care lucrez în training-uri cad în plasa complicatului sau a rețetelor.
Explic. Dacă de exemplu trebuie să scrie ceva simplu prin care să explice o idee vor începe în 98% din cazuri să includă:
a) zeci de infinitive
b) alte zeci de gerunzii
c) fraze de lungimi considerabile în defavoarea propozițiilor scurte
d) cuvinte complicate (care arată că suntem deștepți, nu?)
e) clișee în vorbire pe care le-au deprins de la radio, TV sau presă scrisă.
Dacă îi rog să rescrie ca și cum am vorbi la o cafea fac ochii mari și protestează din sprâncene. Ca și cum ce școală universitară mai e asta sau pe ce training am dat banii dacă ne pune profesoara să scriem ca și cum am vorbi la o cafea. Unde (mai) e valoarea? Le este foarte greu să simplifice.
Am observat că ne sperie firescul. Suntem atât de obișnuiți cu texte, mesaje, discursuri etc goale de conținut, dar „frumos” împachetate, încât simțim că ar fi greșit să spunem în cuvinte simple, cât mai direct, ce avem de spus. Pare că ceva este în neregulă la noi, nu?
Îi știți pe oamenii ăia pe care se vede că încearcă prea din greu să demonstreze că ei sunt importanți? I-ați văzut măcar o dată în viață cu siguranță. Îi poți recunoaște după orgoliile inutile pe care le poartă-n ochi, după răutatea mascată în „mari inocenți”cu care ar călca pe orice pentru un minut de recunoaștere publică, după eforturile pe care le fac în sute de direcții ca să se facă remarcați, scop pentru care renunță la orice soi de misiune, viziune sau valori. Ei sunt una cu dorința de afirmare, fără să aibă vreo substanță clar conturată. Cam așa este și cu scrisul sau cu transmiterea unor idei. Dacă încerci prea din greu se vede, iar publicul nici nu pricepe ce ai vrut să zici, nici nu rămâne cu ceva, nici nu revine la tine. Ești și tu una din zecile de voci care se perindă pe la aceeași tribună anostă.
La capitolul rețete, mereu par că-și doresc cutiuțe. „Un comunicat de presă trebuie să fie scurt, nu-i așa?”. „Un reportaj e cel puțin două pagini de lung, nu?”. „Interviul trebuie să aibă minim zece întrebări, da?”. Nu înțeleg de unde vin cutiile astea și nici nu le găsesc vreun sens. Orice text va avea cât trebuie el să aibă. Le arăt mereu exemple din practică, de la brand-uri mari naționale și internaționale care nu mizează pe soiul ăsta de dileme, ci mai degrabă își concentrează atenția pe conținut. Știți voi, ăla care chiar contează, nu pe forme pentru care de fapt nici nu există vreo soluție „de manual”. Pentru că…așa cum zic și juriștii, depinde.
Las aici două extrase din articole New York Times ca resurse suplimentare despre importanța scrisului firesc, dar și despre cum devenim oameni mai buni sau comunități mai bune dacă scriem mai bine.
„Good writing announces your seriousness, establishing you as someone capable of caring and discipline. But it’s not just a matter of show: The act of wrestling your thoughts into logical form, distilling them into comprehensible phrases and presenting them as persuasively and accessibly as possible is arguably the best test of those very thoughts. It either exposes them as flawed or affirms their merit and, in the process, sharpens them. Writing is thinking, but it’s thinking slowed down — stilled — to a point where dimensions and nuances otherwise invisible to you appear. That’s why so many people keep journals. They want more than just a record of what’s happening in their lives. They want to make sense of it”.
„When we write in ways that a red pen wouldn’t approve of, we give our interlocutors the chance to show that they care more about us as a living human presence than they do about some long-dead or absent authority, by not derailing the conversation with moralizing “corrections” — or better yet, by replying with the same vulnerability. In return, being more open and flexible with language rewards us with the capacity to convey the humor and irony and double meaning in writing that we’ve been craving for so long”.
P.S.: Deși aici am lăsat resurse NYT, la seminar analizăm uneori și versurile de manele ca să mai înțelegem una alta. Nu sufăr de importanță. :)
🗓️Oportunități
Dacă ești părinte sau profesor, spune-le și copiilor, elevilor sau studenților despre aceste oportunități. Dacă ești elev sau student, analizează-le și spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva în procesul de aplicare.
La Suceava începe sâmbătă, pe 11 mai, Festivalul Internațional „Zilele Teatrului Matei Vișniec”. Programul este unul tare generos și sunt inclusiv o mulțime de evenimente cu intrare liberă!
Înscrierile pentru Conferința de Educație Media - Superputerea profesorilor viitorului sunt deschise până pe 10 mai! Accesul este gratuit, dar trebuie să te înscrii în prealabil.
Teach for Romania caută voluntari pentru Academia de Leadership și Formare în educație 2024.
Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC) caută cercetători în domenii ca: științe naturale, științe sociale, matematică, statistică, informatică, inginerie.
Burse pentru cercetare oferite de ICCMMER. Deadline: 6 iunie.
Asociația Holtis și UNICEF în Romania invită elevii și profesorii la Lecția Națională: Prevenirea Bullying-ului în mediul școlar, organizată pe modelul „World Largest Lesson”. Cadrele didactice se pot înscrie via https://www.qie.ro/stopbullying/ în perioada 29 aprilie – 22 mai 2024.
Un concurs internațional de creație literară.
Pentru cei pasionați de Artă, „Catalizator de începuturi” este o competiție în care te poți înscrie cu o lucrare sub formă de fotografie, pictură, sculptură, instalație, video, grafică/desen digital.
📒Resurse
Un studiu recent care arată legătura dintre reușitele academice și sentimentul de siguranță la școală.
O listă de 30 de instrumente dotate cu inteligență artificială util de folosit la clasă.
Raport CJI - starea mass-media pe 2023.
💭Inspirație
Ca să fie în ton cu subiectul din acest număr, azi vă las cu un citat care mi-a plăcut tare mult:
Așa cum știți la un an de cumtrebuie am avut un giveaway cu Editura Publica care a ales să susțină ce facem aici. Le mulțumesc încă o dată pentru generozitatea cu care m-au lăsat să aleg ce cărți să vă dăruiesc alături de ei!
🎉 Extragerea a decis că pachetul de cărți ajunge la Ioana Gavrilovici! Ioana, te rog să-mi scrii pe Instagram! Întâmplător, pe Ioana nu o cunosc în viața reală, dar prin faptul că ne-am cunoscut în viața online, Ioana ne-a ajutat să aducem mare bucurie unor copii în decembrie 2023. Între toate cele cumpărate de ea au fost și multe cărți foarte foarte frumoase. Iată că acum, cu ajutorul Publica, dau și eu ceva înapoi.
Tot de la Publica eu citesc acum „Potențialul ascuns”, o carte despre care voi povesti aici cel mai probabil în numărul din luna iunie.
Ne (re)citim pe 13 iunie!
❤️,L.