cumtrebuie 📝11

Centimetru interior.

Nu știu cum vă simțiți voi zilele astea, dar pentru mine primăvara vine mereu cu un soi de centimetru de măsurat la interior. Între flori, mărțișoare, soare sau vreme capricioasă mă apuc să măsor din aspectele vieții mele și-mi adun multe întrebări.

Sunt câțiva ani, nu mulți, de când trăiesc (mai) conștient. În sensul că lunile trec altfel. Nu mă mai poartă ele pe mine prin ele, ci încerc de fiecare dată să înțeleg dacă și cum mă transform după fiecare experiență prin care trec. Spun sincer: unul dintre marile pariuri pe care le fac eu cu mine este să nu devin un om plin de frustrări. Sigur, pariul este dificil când teancul de obstacole îl depășește vizibil pe cel de zile cu pace, dar Sisif a fost numai unul, nu?

O constantă însă este faptul că știu foarte bine cine sunt. Iar dacă mai uit sau sunt nesigură am niște ancore la care mă întorc ca să-mi dau seama care-i realitatea. M-a întrebat recent cineva, văzând că tot salut într-un anumit context și nu mi se răspunde înapoi de ce continui să o fac. Am zâmbit și pe dinafară și pe dinăuntru. Cred foarte tare că valorile nu sunt negociabile. Mi le-am interiorizat și le practic indiferent de context. Și veți zice poate că este simplu să faci asta când contextul este simplu. Nu cred (în) asta. Cred că dacă știi cine ești tu, contextul vine doar ca un cadru în care să te miști. Dar tot tu ești cel ce face mișcările, independent de cât de limitat sau de larg este contextul. Iar asta te ajută să nu te pierzi.

Par exemple. Poate cea mai mare bătălie pe care am dus-o de când am plecat din Cluj este să-mi demonstrez valoarea. O ipostază în care n-am fost pusă niciodată până atunci. Știți gluma aia cu „cine muncește lumea te vede”? Cam așa a fost viața mea până să revin în Suceava. M-am mutat și nu-mi doream să-mi ridice cineva statuie că mă-ntorc acasă, dar nu mă așteptam nici ca expertiza mea validată de o mulțime de medii profesionale naționale și internaționale să nu valoreze mare lucru pe aici. M-am lovit de zidurile formelor fără fond și de oameni dezinteresați sau dimpotrivă cu intenții răutăcioase, de bețe-n roate puse inutil și care duc în final la ceva ce este în defavoarea comunității de fapt. Am implementat multe în perioada asta, dar în realitate am implementat 10% din ce aș putea să fac.

Am suferit mult. Săptămânile astea am predat despre misiune și viziune (că țin un seminar de management PR) și m-a măcinat destul de tare subiectul. Nu cel de la seminar în ideea de informație tehnică, ci conceptul macro de misiune și de ce fac eu cu viața mea. Sunt un om rezilient și nu prea mă las afectată de zgomotul de fundal. Dar nu pot să nu mă-ntreb dacă toate energia pe care o pierd ferindu-mă de piedicile puse de unii sau îngrijorându-mă că aș putea deranja n-ar putea fi mai bine investită în alte locuri. Dacă binele n-ar fi mai mare dacă m-aș îndepărta fără rost de apel de locurile, oamenii și sistemele care îmi pun bocancul pe suflet.

Misiunea mi-o cunosc foarte bine. E definită de mulți ani, cam de când m-a oprit Saul (soțul meu) la un moment dat și mi-a arătat ce frumos era cerul. Nu prea aveam genul ăsta de momente de aha până atunci și pot să spun că ziua aia de februarie de acum aproape zece ani a redefinit cumva parcursul meu. Cum corelezi însă viziunea? Cât accepți să te mănânci de stres ca să îndeplinești, ce troc faci? Cum te miști cu cine ești într-un cadran în care pare că e gheață pe jos.

Am constatat că la un moment dat trebuie să ai puterea să lași în urmă oameni și sisteme. Ca să nu te trădezi pe tine, cum zicea un citat pe care l-am citit recent. Dar, în aceeași măsură, să înțelegi că dacă ai setat conștient, documentat, cu inima aproape misiunea atunci înseamnă că n-ai setat-o degeaba. Și că ea poate fi îndeplinită, doar că în alt mod. Cum facem însă să ne împăcăm cu asta? Și cum decidem când e momentul? Este o ecuație pe care n-am rezolvat-o din varii motive (sindromul impostorului și incapacitatea să spun nu sunt două dintre ele). Dar o voi rezolva.

În altă ordine de idei. Sunt tare tare recunoscătoare pentru toți oamenii care îmi scriu, parcă mai mult ca niciodată, că ceva din ce sunt sau ce-am făcut i-a ajutat în vreun fel. Vă mulțumesc pentru asta! Cred că newsletter-ul acesta a contribuit mult ca ideile pe care le mai lăsam pe paginile mele de Facebook sau Instagram să ajungă mai așezat către voi. În aprilie avem ediția aniversară. Nu-mi vine să cred că fac un an de când îl trimit! Va fi cu surprize pentru voi toți și cu surprize speciale pentru o mână de cititori foarte fideli. Tot în semn de recunoștință!

🗓️Oportunități

Dacă ești părinte sau profesor, spune-le și copiilor, elevilor sau studenților despre aceste oportunități. Dacă ești elev sau student, analizează-le și spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva în procesul de aplicare.

• Pentru studenții din an terminal (dar nu numai) semestrul II este de regulă dominat de grijile privind lucrarea finală. Pe 25 martie, de la ora 19:00, organizez un curs online de citare și scriere academică. Învățăm simplu și practic, pe înțelesul tuturor: ce este citarea, cum se face ea în mod corect și variantele pentru care poți opta, cum trebuie să arate bibliografia, ce funcții din Word poți accesa ca să-ți faci viața ușoară, cum se face corect o parafrazare, cum trebuie să arate prezentarea pentru susținerea lucrării și multe altele. Pentru detalii și înscriere îmi poți trimite un mail la loredana@artviitor.ro.

• Plantează în România dă gratuit 100 de puieți pentru orice unitate de învățământ, fie ea școală primară, generală, liceu sau universitate care vrea să organizeze activitate de plantare cu elevii/studenții.

• Salvați Copiii organizează un concurs de eseuri pe tema statutului elevilor. Deadline înscrieri: 22 martie.

• FDSC angajează TikTok content creator.

• One World România caută voluntari pentru festival.

• Consiliul Tineretului din România caută ambasadori și voluntari pentru unul dintre cele mai ambițioase programe pentru sporirea participării politice a tinerilor din România.

• Freedom House România împreună cu Expert Forum (EFOR) și partenerii organizează în perioada 19-21 aprilie 2024 Open Data Hackathon. Caută jurnaliști, programatori, specialiști UX, graphic desingeri, reprezenanți ai ONG-urilor cu misiune civică, studenți interesați de subiect sau de jurnalism digital, profesori de jurnalism sau de științe politice, videographeri.

• Dacă ai între 18 și 29 de ani, ești pasionat de știință și tehnologie, te preocupă viitorul, te simți confortabil în fața și/sau în spatele camerei (și telefonului) și vrei să contribui la reinventarea jurnalismului sci-tech trebuie să te înscrii la concursul POV:Future.

• Concursul de dramaturgie, scenaristică, publicistică teatrală și cinematografică Proscenium, la care se pot înscrie elevi de liceu pasionați de teatru și film.

• IRES angajează.

• Cotroceni Creative Junior 2024 - concurs de arte vizuale este dedicat copiilor din ciclul gimnazial și liceal, fiind menit să valorifice elementele de patrimoniu ale Muzeului Național Cotroceni într-o manieră creativă. Înscrierile se fac online, deci nu trebuie să fii doar din capitală.

• Pe 19 martie Mădălina Hodorog ține online un atelier de mentorat și self-care pentru profesori. O super recomand pe Mădălina și de asemenea te anunț că și-a lansat recent și site-ul Eduspace.ro.

• Muzeul de Istorie din Suceava organizează un concurs de caligrafie. Lucrările se pot trimite și pe e-mail.

• Teatrul din Cluj organizează cursuri introductive în arta actorului, sub formă de întâlniri de lucru cu actori profesioniști.

• Consiliul Național pentru Refugiați caută voluntari în București. E o organizație tare faină!

• American Independent Film Festival (AIFF) anunță lansarea ediției #6 a concursului de scenarii și pitch-uri de film WRITE A SCREENPLAY FOR organizat de Asociația Cinemascop cu sprijinul PRO TV.

• Pe 28 martie, la Iași, are loc Conferința Digital Innovation Zone.

• Institutul Universitar European (EUI), partener al SNSPA în cadrul CIVICA, are un post vacant pentru un job de asistent de cercetare în cadrul Centrului Robert Schuman pentru Studii Avansate, pe o durată de 6 luni. Deadline: mâine, 15 martie.

• Techsoup organizează Activatorul de securitate digitală pentru ONG-uri | online, 28-29 martie 2024.

📒Resurse

• Am citit la un momentat un articol intitulat The role of surprise in learning. Citindu-l și citind și o serie de referințe de acolo mi-am dat seama că pot folosi ideea asta cu „surpriza” foarte efecient în sala de seminar. Când eram mică am urât din toată inima testele surpriză. Nu le-am înțeles. Și nu le dau nici eu. Ce fac însă este să mai dau lucrări de gândit, neanunțate, dar care nu trag în jos pe nimeni. Ele sunt în esență provocări de rezolvat, pentru care cei care realizează lucrări valoroase primesc un avantaj la nota finală. Avantajul este unul infim. Scopul acestor lucrări de gândit nu este vânătoarea de note (pe care la fel, nu o înțeleg), ci antrenarea toleranței la frustrare și a concentrării. 0.25 de sutimi am dat în + pentru task-ul de semestrul trecut. Nu mult, după cum spuneam. Dar când le-am dat de rezolvat? În decembrie. :) La ultimul seminar înainte de vacanță, când mulți studenți vin de regulă setați că vor da scroll pe rețelele de socializare o oră și ceva și profa va vorbi ca televizorul. Ce au avut de făcut? Task-ul implica sinteză, analiză și aplicabilitate. Pe telefon au citit ce aveau de citit ca să își facă sinteza, iar apoi au avut de analizat și de aplicat la nivel practic ce-au citit acolo. Nu am intervenit deloc. Din 48 de studenți, 21 au primit avantajul. Și este un outcome bun. De ce? Pentru că, repet, intraseră deja la seminar cu mindset-ul de „eu azi nu fac nimic”. În schimb, o oră jumătate au citit, gândit și scris. Deși nu aveau chef. Iar ce-a fost de citit a fost realmente ceva esențial de știut pentru examenul final. Recomand din inimă activitățile astea!

  

• UNESCO a lansat UNESCO Urban Heritage Atlas, o resursă digitală interactivă mi-nu-na-tă!

• În februarie a fost luna iubirii, iar staff-ul de la Harvard a lăsat aici multe recomandări de cărți faine.

• UBB are o inițiativă care merită cunoscută: cercetarea Open Access – acceptată 100% numai în varianța în care autorilor nu li se percep taxe pentru publicarea articolului. Asta așa, ca să mai scăpăm de maculatură.

• La Centrul pentru Jurnalism Independent puteți asculta Podcast-ul Laboratorul de educație media. Fain de dat play inclusiv la clasă.

• 18 instrumente gratuite pentru digital storytelling.

💭Inspirație

• Articolul ăsta din New York Times - If It Was Good Enough for Socrates, It’s Good Enough for Sophomores, vorbește despre examinările orale într-un stil mi-nu-nat!

  Concluzionează așa: „Cel mai încurajator lucru pe care un profesor îl poate face pentru studenții săi nu are nimic de-a face cu supravegherea constantă a angajamentului lor academic sau cu tehnologia fancy în clasă (…). Este pur și simplu să vorbești cu ei, față în față, ca colegi de gândire”.

  Mi-a plăcut tare mult articolul. Sigur, treaba cu „colegii de gândire”… nu este nici pe departe așa de simplă cum este ea notată acolo. Fiecare suntem suma experiențelor noastre, iar în sala de curs sau de seminar trebuie să fii un adevărat artist ca să știi cât și cum să dozezi. Cu unele grupe funcționează de minune libertatea în sens larg, cu altele este nevoie de mai mult ghidaj și disciplină.

  Am dat și eu studenților examen oral în semestrul I și am înțeles din experiența asta câteva lucruri:

  - facem prea puține exerciții de expunere orală pe parcursul semestrelor;

  - trebuie să-i învățăm cum să sintetizeze informația ca să învețe;

  - trebuie să-i învățăm cum să facă conexiuni și să-i provocăm constant săptămânal.

Poză de la final de examinări, când știam sigur că am descoperit ce au ei nevoie de la mine ca profesor, poate chiar și fără să știe că au nevoie de asta.

Ne (re)citim pe 11 aprilie!

❤️,L.