Acum nici două săptămâni am primit un e-mail care mi-a schimbat direcția. O oportunitate internațională, despre care nu pot vorbi prea multe decât după luna mai și care m-a obligat să aleg între mai multe lucruri la care țin enorm. Trebuia să mă rup de tot și fix într-o zi să plec la București pentru două luni intense.
Spectacolul „Oamenii Dreptății” era în plin proces de creație. Știam cât mai era de făcut. Știam și cât de greu îmi este să plec, să las în urmă planuri, detalii, idealuri comune, oameni. Să las în urmă echipa care conta pe mine, studenții alături de care aveam planuri așa de mari pentru acest ultim semestru pe care îl mai petrec în mediul universitar, pe tata care a rămas blocat de veste în tocul ușii și soțul care se chinuie să ne facă un acasă, fără bani, fără echipă de muncitori și uneori fără prea multă speranță.
Niciunii dintre ei însă nu m-au întrebat „cum să pleci acum?”.
Mi-au spus toți: „mergi, noi suntem aici”.
M-au susținut. M-au încurajat. M-au lăsat să plec cu inima împăcată. Colegii au rămas cu multe, au muncit poate dublu, mi-au răbdat răspunsurile venite la 11 noaptea pe mail sau pe whatsapp, au avut încredere că voi termina de editat textele vorbitorilor chiar dacă stau 12 ore pe zi la munca mea de acum și au înțeles că uneori, ca să creștem, trebuie să ne oferim unii altora spațiu. Libertate.
Studenții m-au primit numeroși la orele online și parcă și-au făcut și mai bine treaba.
Soțul a învățat diferența dintre rochie și fustă și mi-a împachetat tot felul de lucruri ca să mi le pot duce cu mine mâine dimineață când decolez iar spre capitală. Tata îmi trimite mesaje de bună dimineața și îmi e mai simplu să mă urnesc din pat înainte de ora 6.
Și-am înțeles.
În cele din urmă, totul se reduce la alegeri. Și nu este un clișeu. Este despre cât de conștient ne putem trăi viața. Alegem în fiecare zi pe cine lăsăm aproape. Și e vital să alegem oameni care nu ne țin pe loc, ci ne împing spre ce e mai bun în noi, pentru noi. Oameni care nu se simt amenințați de creșterea noastră, ci o sărbătoresc. Pentru că, oricât de talentați, muncitori sau ambițioși am fi, dacă ne înconjurăm de relații greșite, tot ce construim se clatină. Alege-ți cercul cu grijă. Pentru că el devine spațiul în care crești sau te risipești.
Alege oameni care știu să fie acolo și când nu ești.
Care nu se tem să ducă mai departe un vis, chiar și fără tine, pentru o vreme.
Avem nevoie de un sat al nostru. Plin cu oameni care ne văd, ne cresc, ne țin când simt că alunecăm.Un sat care nu te întreabă unde ai fost, ci îți arată ce s-a construit între timp.Un sat care nu se teme, pentru că e clădit pe încredere, nu pe control.
Care te lasă să fii mare și vulnerabil în același timp.Pentru că în viața asta, de fapt nu ai nevoie de aplauze la scenă deschisă. Ai nevoie de satul tău. Mic, mare, cum îl vrei tu.
Am aflat sâmbătă că pot să fiu fizic la Suceava în ziua spectacolului. Gândurile mele trebuiau să fie un video scurt, filmat din Piața Revoluției de unde lucrez eu zilnic. Cred că nimic nu e întâmplător. Am purtat în ultimul an aici la Suceava zeci de revoluții cu voce tare sau tăcute. Revoluțiile deciziilor curate. Care m-au dus în final și la ce trăiesc azi.
Când oamenii ăștia ai mei au aflat că pot veni pentru o zi s-au făcut luntre și punte ca să am avion, cazare și o inimă bună cu care să vin aici fizic.
Le sunt recunoscătoare tuturor și îi onorez. Pentru că, dincolo de luminile scenei, adevărata victorie e să știi, cu adevărat, că nu ești singur.
Asta am zis marți pe scena Oamenii Dreptății Suceava. A fost o seară de pace după multe săptămâni de zbucium și după o zi în care nu toate au mers conform planului. Nici seara n-a mers chiar la linie, dar noi am depășit de mult timp obsesia asta. Țin și ținem mai mult la armonie. O armonie care vine din siguranța că nu ești judecat strâmb. Paiul, bârna. Știți voi.
Sunt doi ani de când trimit newsletterul acesta lună de lună, către aproape 600 de oameni. Aproape triplu față de câți au fost în sala de la Suceava. Tot un sat al meu sunteți și voi. Pe mulți nici nu vă cunosc în viața reală. Deseori mă copleșește gândul că voi dezamăgi cu un anumit număr, că nu-i destul de informativ sau poate insuficient personal, că sunt prea categorică sau poate prea cu perdea. Îmi imaginez cum arată secunda aia pe care mi-o faceți cadou când dați click pe notificare sau pe e-mail și cum stați și parcurgeți ce am eu de zis.
Nu vorbesc degeaba. Cifrele îmi arată o rată de deschidere grozavă, lunar. Nu-mi vine să cred cum a crescut organic acest proiect.
Avem nevoie de un sat al nostru pentru schimbare (și) în educație, cum ziceam.
Dar am înțeles după acești doi ani cu voi aici că nu-i nevoie nici de un sat mare de zeci de mii de oameni, nici de instituții care să stea în spate (că mai mult te cocoșează), ci de un sat în care vorbim toți dialecte ale aceleiași limbi, avem discuții în contradictoriu constructive, muncim pentru substanță și nu ne lustruim vitrina ca să dăm bine în poze.
Educația care contează se vede în conversațiile reale pe care le deschide și în felul în care schimbă, treptat, modul în care ne uităm la lume. Și vă mulțumesc că facem asta împreună!
Și pentru că îmi place să vă sărbătoresc, am și un cadou. Vă invit la un giveaway aniversar, la care ofer două invitații duble la spectacolul Oamenii Dreptății Cluj-Napoca (29 mai, ora 19:00), pentru doi câștigători.
🗓️Oportunități
OpenAI a lansat OpenAI Academy – o platformă gratuită de învățare pentru oricine vrea să înțeleagă și să folosească inteligența artificială.
Electric Castle caută voluntari.
Bursele Carierista x Skillab.ro = oportunitatea unui an de cursuri gratuite.
În perioada 7 - 27 aprilie 2025, tinerii cu vârsta cuprinsă între 16-27 de ani pot aplica la programul de internship al Guvernului României. Eu am absolvit acest program în 2015 și a fost extraordinar.
Un internship super fain pentru graphic designeri.
DiscoverEU este on.
Am simțit-o mulți dintre noi în ultimele luni - curajul de a spune lucrurilor pe nume devine uneori un act de rezistență. Ajungem, așa cum spuneam mai sus, cu spectacolul Oamenii Dreptății la Cluj-Napoca, pe 29 mai. Locul tău aici.
„Centrul pentru Jurnalism Independent, cu susținerea Edge Institute, lansează concursul editorial DigITup, care oferă 10 burse de 1.000 de euro pentru articole și produse media care acoperă impactul digitalizării în România. Jurnaliștii din orice tip de redacție, locală sau centrală, indiferent de dimensiunea lor, inclusiv cele de limba maghiară pot depune aplicații până pe 16 aprilie 2025, ora 17.00, la adresa de email contact@cji.ro”.
📒Resurse
Mihnea Măruță despre trecerea de la atenție la intenție: „Un studiu al universităţii Harvard, dat publicităţii la sfârşitul anului trecut, anunţă transformarea actualei pieţe digitale, axată pe captarea şi vânzarea atenţiei, într-o piaţă a cărei marfă va consta în intenţiile pe care ni le dezvăluim în reţea.
Pe scurt, economia atenţiei (attention economy) este pe cale de a fi înlocuită de economia intenţiei (intention economy)”.
Cărturești ne-a făcut bucuria să găzduiască un raft unde eu alături de Doru Toma recomandăm cărți. Cărți cu zvâc, necesare. Și nu, nu e vreo schemă de MLM, nu primim bani din vânzări, ci doar recomandăm sincer ce credem noi că ar face bine lumii.
💭Inspirație
Inițiativa We are Into (care pune în lumină oameni și inițiative inovatoare din diverse domenii) a selectat pentru 2024 proiecte de educație alternativă care își fac bine treaba. Ne bucurăm din inimă să fim și noi printre acestea cu Bucovina Digital Media Days și lăsăm aici link către ediția pe larg, cu toți cei selectați, pentru muuultă inspirație.
Ne citim pe 8 mai!
❤️,
L.