1 an de #cumtrebuie (12)
Puterea comunității.
Am ajuns la ediția aniversară de un an. Nu știu când a zburat timpul de la noaptea nedormită de dinainte de primul număr la seara de 10 aprilie un an mai târziu când stau pe canapea și scriu fix rândurile pe care le citești acum. Am simțit multă presiune cu ediția aniversară. Voiam să fie cumva fără să știu mai exact cum și n-am scris niciun rând de frica asta. Nu știam ce subiect să pun aici. Punem multă presiune pe capetele astea - primul, ultimul, al cincilea. Sigur, este important să ne uităm la parcurs și să sărbătorim reușitele. Dar uneori fix când este de sărbătorit parcă ceva din ce ești nu te lasă. Cam așa mă prinde pe mine numărul aniversar și chiar nu cred că este nevoie să maschez asta cu un text în care să încep să înșir victorii.
De câteva săptămâni mă frământ cu un soi de doliu după câteva persoane care au dispărut din viața mea. Nu este un doliu în înțelesul direct al cuvântului, ci metaforic. Câteva persoane nu mai sunt parte din drumul meu fără ca eu să-mi doresc asta. Au dispărut din diverse motive și deși m-au rănit tare îmi lipsesc în aceeași măsură. Este o suferință conștientă care mestecă realitatea că deși doare este clar că valorile nu ni se (mai) aliniau. Este golul care rămâne și în care nu mai intră nimic altceva. N-ai cum să-l umpli. Nu știu dacă ai trecut prin asta vreodată și ce ai simțit tu dacă da, dar pentru mine singura variantă prin care am reușit să ies la liman a fost să iau franjurii rămași pe marginii să-i lipsesc atâta cât să fac o plasă de siguranță. Iar doliul simțit probabil este o chestiune care se vindecă doar în timp.
Newsletter-ul acesta a fost o plasă de siguranță și o gură de aer în același timp. Un an am scris aici și despre Educație, și despre tot felul de alte teme care mă preocupă.
Dar ce mi se pare minunat cu adevărat este că plasa mea de siguranță cu multe găuri în ea a devenit în 12 luni o pânză.
Zice Wikipedia (da, nu-i bine să cităm Wiki în academice, dar aici suntem în alt context) că „multe specii de păiajeni consumă mătasea veche înaintea construcției unei pânze noi, dar firul de bază rămâne intact. Reciclând astfel mătasea ei își restabilesc aportul unor substanțe necesare pentru secreția mătăsii noi”. Asta simt că s-a întâmplat aici. Ești unul dintre cei puțin peste 400 de abonați către care am trimis firul de bază. Pentru mine asta a fost de ajutor să duc mai departe idei, concepte, strategii, întrebări, căutări, astfel încât în final să pun umărul la un sistem de educație mai bun. Nu știu ce, cât și cum am reușit, dar sper din inimă că măcar 0,01% s-a urnit pe scara schimbării, a inspirației, a binelui. Sper să duci și tu mai departe firul de bază. În lumea ta.
N-am fost singură în călătoria aceasta. Existența cumtrebuie se datorează de fapt unor oameni care m-au ajutat să lipesc mulți din franjurii ăia de care spuneam mai sus. Am lansat newsletterul în lume pentru că am primit încredere de la o comunitate - comunitatea Leaders for Justice. L-am scris lună de lună cu asigurări constante de la Saul că este bine să zic fix ce cred eu.
Am construit apoi aici un soi de clasă virtuală în care nu există profesor și elev ci ne schimbăm rolurile constant. Eu trimit câte ceva și lună de lună primesc și ceva înapoi. Am citit cu mare emoție în timpul acesta toate mesajele primite, toate e-mail-urile, am trăit intens conversațiile despre nedreptățile din sistemul educațional, m-am bucurat la fiecare share pe care l-am văzut în online.
Puterea comunității există. E cert.
Vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați dăruit anul acesta. cumtrebuie va continua la fel ca până acum. Luna asta însă fără rubrici. Doar cu inima pe afară și cu un cadou pentru voi.
Alături de Editura Publica care aduce idei și susține educația și vocile neconvenționale am pregătit un giveaway aniversar. Cinci cărți pe care le am și eu în biblioteca mea și le recomand oricui. Giveaway-ul se desfășoară pe Instagram. Tot ce trebuie să faci este să fii abonat la cumtrebuie, să dai click aici, să lași un comentariu răspunzând la întrebarea de acolo și să dai follow contului Editurii Publica. Anunț câștigătorul în numărul din luna mai.
Trebuie neapărat să zic că aceste cărți au fost alese de către mine special pentru voi și că le mulțumesc celor de la editura Publica că au crezut în ce fac eu aici!
Altfel, dacă ești din Suceava sau împrejurimi fix seara asta eu, Saul și echipa Leaders for Justice te așteptăm la Teatrul „Matei Vișniec” Suceava pentru un spectacol complet despre dreptate și nedreptate. Am muncit cu multă multă inimă, împreună, la spectacolul ăsta! Urcă pe scenă Oamenii Dreptății, cu povești autentice despre despre vreau, despre pot. Dacă poți ajunge îți promit că nu trebuie ratat! Va fi cum trebuie. Ultimele bilete sunt disponibile pe Eventbook.
Ne citim pe 9 mai!
❤️,L.